Pe cind eram mica si iute la picior

          Urmele subrede de cenusa imi mistuie creierul ginditor si ma pun in garda. Parca mai ieri eram copila. Aveam vreo 6 ani cind pentru prima data am pasit pragul scolii in clasa zero. Viata m-a facut sa vad si sa traiesc multe clipe banale, punindu-ma in fata unor noi experiente. Cindva, prin anii cei mai frumosi ai copilariei am petrecut foarte multe clipe de neuitat alturi de copii de-o virsta cu mine, iar azi - treci pe linga ei si ai senzatia ca iti sunt straini. Chiar si cei mai buni prieteni intr-un moment dat mi-au devenit straini, pentru ca inteleg ca nu ii cunosc decit asa cum erau...
         Azi, lumea e alta, altfel actioneaza si gindeste. Poate ca eu sunt cea care vad prea multe si totodata multe incerc sa nu vad, poate era si cazul sa trec pe linga ei tacuta si mindra, sa ma fac ca nu mai tin minte nimic... Si totusi anii se trec, iar clipele cele mai frumoase ale vietii par a fi lasate in umbra trecutului si regretul actual poate fi depasit doar prin propriul curaj. 

      Si acum mai tin minte cum pe timpurile cind eram mica si iute la picior zilnic ieseam "la gard" cu surioara sa ne jucam cu nepotelul si nepoata vecinei ziua-ntreaga... Acele clipe chiar si acum mai au valoare majora pentru mine, dar nu si pentru cei "de dupa gard". Acum chiar imi dau seama ca cel mai bine cunosti oamenii in copilarie, caci odata ce cresc, isi pun masca pe fata si incearca sa cucereasca oamenii printr-un sarm fals. Din pacate jocul zilnic a ajuns a fi o amintire, caci timpul ne-a inaltat si odata cu aparitia mindriei cineva a uitat sa se uite la picioare cind traverseaza strada, va sa zica>>>"suntem oraseni"... Acum trecind tacuti si cu masca pe fata uitam cei mai zburdalnici ani de copilarie... Inteleg ca timpul e prea fugar pentru a spune "salut" si a sta la palavrageala dupa atitea ani de tacere, dar cit se mai poate asa???  Stiu un singur lucru- nimeni din prieteni nu ii cunoaste pe ei asa cum i-am cunoscut eu...dar paremise sa mai schimbat ceva a ei: "Au uitat ca am copilarit impreuna"!!!
    Drumurile noastre au luat-o razna si si-au format directii necunoscute pentru oamenii cunoscuti...

 Si totusi ramine curajul... P.S.