Tabara - locul unde am simtit cum s-a oprit timpul

Timpul - recent a finisat intrecerea sportiva la viteza. Acum m-am convins ca e cel mai rapid, pina si leopardul ramine in urma. Toti vrem mai mult timp, ne dorim ca sa traim o saptamina ca-ntr-o luna, dar din pacate acesta pare a fi o irealitate. Unica si cea mai eficienta sansa de a opri timpul este sa il petreci pe bune. Vara aceasta am mers la tabara "Olimpiet", aici am petrecut 10 zile dincolo de aglomeratia orasului, de magazine, ci doar alaturi de niste elevi de-o virsta cu mine,cu care am petrecut zilele pline cu soare si zimbete. Aveam lumea noastra, una noua si cu totul deosebita, unde pe prim plan erau relatiile prietenesti dintre colectiv. Atunci am inteles ca veselia si oamenii dragi sunt cei care te pot ajuta sa opresti timpul, caci doar atunci cind omul nu are griji, zilele par sa dureze o viata!!! Pina si viziunile tale asupra vietii vor avea alte conotatii, caci traind o asemenea viata devii optimist.

Aici se ascundea schimbarea pe care o cautam, alaturi de colectivul Gutta-Club, de chitara lui Igor Antoniuc, de rugul petrecut alaturi de sunetele strunelor si acele cintece de viata, cu toate ca ruse, dar ce cuvinte frumoase si reprezentative!!!

Simtiam necesitatea sa fiu eu insumi, alaturi de oameni noi si necunoscuti, ca pina la urma sa cunosc chipuri diferite si sa cint dupa vreo 3 ani de tacere, tacere insuportabila, la fel cum un fotbalist nu rezista fara sa atinga mingea de fotbal dupa vreo luna fara meciuri si antrenamente. Pina si acum ascult cintecul mult indragit la tabara>>>"http://www.youtube.com/watch?v=mDryn0JKRYM" si imnul tabarei noastre, acel care a devenit renumit si cintat de toti cei din tabara din intimplare : "http://www.youtube.com/watch?v=K13reFLvOnU" si cintecul care ne reprezenta :"http://www.youtube.com/watch?v=l31SxM7rfZw". Am avut si eu ocazia sa cint cintecul lui Amy McDonald - This is the life si nu voi uita niciodata sustinerea oferita de noii prieteni inainte de concert. Acum duc dorul acelor clipe prea fugare, cind vorbeam in rusa si in romana, cind petreceam zilele vesele, cu jocuri, seminare ecologice in ecoscoala de august. Nu regret faptul ca mi-am incercat norocul odata participind la concursul SPARE si ocupind locul 3, ca acum fac parte din familia Gutta-Club cu 2 coordonatoare deosebite, nu doar prin faptul ca se numesc "NATALIA", dar prin sufletul mare pe care il au.

Aici am cunoscut oameni deosebiti, ca Serghei Mihailovici, care spre marele regret ne-a parasit in ultime zile de tabara, dar prezenta lui pina si acum ne mai ghideaza existenta, caci l-am cunoscut ca pe un om care iubeste natura, cu cita dragoste ne povestea despre padurea din Congascik, la sigur e un om care isi iubea profesia si a depus mult efort pentru a obtine posul pe care il poseda si admiratia elevilor. Ultima seara "Renumita seara alba" am petrecut-o aflindu-ne prietenul tainic, pe care eu il stiiam din prima secunda a impartirii numelor, privind fara sa-mi doresc la foita colegei de camera, cintindu-mi cintecul la concert, apoi la rug pina la intimpinarea zorilor, alaturi de cei mai rezistenti prieteni>>>Natalia, Corina, Valentina si Alexei.

Acea dimineata era unica in care nu era nevoie sa trezesti pe cineva!!! Ne-am facut bagajele, in plina melancolie si speranta ne-am schimbat datele de contact, apoi am urcat in autocar si am pornit la drum, dupa imbratisarea colectiva.

Incercam sa fim optimisti, dar la prima oprire, la Comrat, am inteles ca deja imi e dor de cei care coboara, caci abia in ultimele zile unii mi-au devnit tot mai apropiati sufleteste. Acele lacrimi si priviri si acum le port in suflet, pina la o urmatoare intilnire, una pe care o asteapta toti. Venisera timpul sa cobor si eu...am facut-o din necesitate, caci imi doream sa mai ramin macar o clipa alaturi de ei. Am ajuns acasa...un alt om, cu alte viziuni ale vietii si cu atitea impresii!!!
iar acum am inteles ca "Tabara este locul unde am simtit cum s-a oprit timpul"!!!