Rinduri pustii...

Picaturile ploii m-au pus pe ginduri in momentul cind dispozitia ma parasisera dintr-un motiv pe care nici eu nu-l mai cunosc...Adierea vintului imi flutura parul dindu-i o noua configuratie, iar ochelarii faceau legaturi noduroase cu pletele...Sunetul motocicletelor care urmau sa cunoasca ghinionul il auzeam ca prin vis. A trecut o groaza de timp de cind nu am stat la volanul unei motociclete si am provocat adierea vintului...Azi m-am simtit mai ametita ca niciodata, tacuta si mereu pusa pe ginduri...simteam necesitatea sa ies la aer liber de una singura, sa admir vintul, ploaia, florile, sa simt trecerea unei vecii intr-o singura secunda si sa ascult muzica mea preferata, la fel ca in clasa a 9-a...Pe atunci obisnuiam sa fac plimbari impreuna cu cintecele SUM 41 si AVRIL LAVINE pe malul Nistrului...Ce mii dor de acel an, mii dor de mine, cea de ieri, din timpurile cind stresul era un cuvint mai obisnuit ca niciodata, caci nu il cunosteam in esenta! Mii dor de malul Nistrului, de iarba verde, de mirosul de toporasi, de jocurile copilaresti, de liniste si banalitati...Mii dor de soarele din vara, de zimbetele oamenilor si de buna dispozitie de care am nevoie la moment.
   A mai trecut o zi fara zimbetul meu de odinioara. Oare cit va mai dura aceasta? Oare examenele ma vor lasa la fel de ingindurata pina voi scapa de ele?
     Caut leacul bunei dispozitii in momentul in care cel pe care il cunosteam nu ma mai ajuta...Caut un motiv sa zimbesc din plin...dar totul e zadarnic...

Vei pleca...

Totul devine monoton și meschin,

Totul se pierde în timpul sublim,

Totul se trece odată cu noi,

Nu-ți rămîne decît să te-ntorci înapoi...

Viața se trece prin vuiet de ceas,

Eu tot mă întreb: De ce ai rămas?

Totul se pierde în viața din zi:

De ce n-ai plecat? De ce n-ai veni?

De ce n-ai veni cînd grîul răsare,

În vuiet de vînt, cu raze de soare.

Se trece prin noi un fior cunoscut...

De ce n-ai plecat să uiți de trecut?....

Și totul va fi diferit între noi,

Vom trece în timp cu fiori de eroi.

Să treacă și marea în vîntul prea fin,

Știind că vei pleca, cînd eu o să vin!!!