Totul devine monoton și meschin,
Totul se pierde în timpul sublim,
Totul se trece odată cu noi,
Nu-ți rămîne decît să te-ntorci înapoi...
Viața se trece prin vuiet de ceas,
Eu tot mă întreb: De ce ai rămas?
Totul se pierde în viața din zi:
De ce n-ai plecat? De ce n-ai veni?
De ce n-ai veni cînd grîul răsare,
În vuiet de vînt, cu raze de soare.
Se trece prin noi un fior cunoscut...
De ce n-ai plecat să uiți de trecut?....
Și totul va fi diferit între noi,
Vom trece în timp cu fiori de eroi.
Să treacă și marea în vîntul prea fin,
Știind că vei pleca, cînd eu o să vin!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu