Am trecut încrezute și grăbite prin prisma amintirilor legate de liceu.
Mereu cu zîmbetul pe buze și pline de viață ne-am lăsat duse de vînt în drum spre cinema...
Am trăit emoții de care ne era atît de dor și am fost fericite ca pe vremuri.
Pentru o zi am devenit iarăși colege de odaie, doar că e alt cămin, alt mobilier, alte paturi, dar aceleași trăiri și sentimente.
Am zis-o ca printre altele că suntem „Colege pe viață” . Ne leagă o viață și ne legăm și noi de clipele care ne-au făcut cele mai bune prietene...
Suntem eroii propriei noastre vieți, plini de melancolie și dor atunci cînd ne despart peste 500 de km și cele mai fericite și nebunatice atunci cînd suntem alături.
Mereu cu zîmbetul pe buze și pline de viață ne-am lăsat duse de vînt în drum spre cinema...
Am trăit emoții de care ne era atît de dor și am fost fericite ca pe vremuri.
Pentru o zi am devenit iarăși colege de odaie, doar că e alt cămin, alt mobilier, alte paturi, dar aceleași trăiri și sentimente.
Am zis-o ca printre altele că suntem „Colege pe viață” . Ne leagă o viață și ne legăm și noi de clipele care ne-au făcut cele mai bune prietene...
 |
| poza secolului...fiecare este preocupat cu orice...iar noi ne felicitam cu absolvirea LAȘM și ne îmbrățișam în centrul tuturor! |
Suntem eroii propriei noastre vieți, plini de melancolie și dor atunci cînd ne despart peste 500 de km și cele mai fericite și nebunatice atunci cînd suntem alături.
Vorba ceea:
„-Doar tu ești așa nebuna?
- Nu! Mai am prietene!”
La fel suntem și noi, nu ne pasă de nimeni și nimic atunci cînd mergem glumind și zîmbind pe străzile Chișinăului...
Iar acum țin să-i ofer cuvîntul ei - prietenei mele Mariana Roșca:
„ Ce pot să scriu?! Amintirile cristalizate în lacrimi de melancolie, păreri de rău poate, alergam pe obrazul meu rătăcindu-se de întrebări ce sunau permanent în encefalul meu incardescent. Aș putea așterne multe rînduri pe coala asta de hîrtie așezată la cîrma pixului pentru a da viață, formă și culoare gîndurilor. Da, un pumn de gînduri îmi sunt deajunse. Un pumn de amintiri, la fel!
De ce mai are nevoie un om pentru a fi fericit?! Să trăiești așa cum ți-ai imaginat, să mergi cu încredere în direcția visurilor tale. Asta e tot de ce are nevoie un om...
M-am întrebat dintotdeauna și m-a frămîntat asta de mult timp pînă cînd pe drum un copil a zîmbit cînd părinții săi i-au dăruit un cățeluș. A zis: „Sunt fericit, foarte fericit!...”. Mi s-a umplut inima de dragoste și eram fericită și eu pentru el! De ce? : Pentru că ajunși pe treapta maturității nu observăm lucrurile mărunte care te pot face fericit. Mergem pe alături, alergăm, ne grăbim, nu vedem ceea ce ne-nconjoară...”
Deci, profitați din plin de fiecare moment al vieții petrecut alături de cei dragi!
„Da, mereu ne grăbim! Dar unde? Ce nu vom reuși? Să zîmbim? Să ne bucurăm? Banii joacă rolul pilonului celui mai important în viața noastră...Dar, oare e acesta sensul adevarat al fericirii? ”
Și totuși unde ne grăbim???...
